I Parracine

 

Oramaie nce facimmo cchù casso,

a nuie pare normale vedè Ponza

tutta tagliata ' a chille mure i' prete

Ca mantenano a terra

e a fanno cultivà.

 

I parracine susteneno i catene

ca permetteno a i vite, a i verdure

'i cresce sistemate,

rumpenno u salvatico

d' i uastaccette e d' i ggghianeste

 

' A mare pò

se vedeno certi poste,

a Scarrupata 'i fore, per esempio,

o abbasce a Chiana u Cienso,

addò certi parracinelle

ancora resistono

a mantené a terra

pe ' n ' a fà i mare.

 

Nesciuno i cultiva cchiù,

nesciuno i cura cchiù.

Sti parracine

sò i monumente

di viecchie i na vota.

Ca se devano da fà

pe piglià d 'a terra

tutto chello ca putevano.

A famma era tanta

e tanta a fatica

p ' a sazzià.

I parracine ncatenavano a terra,

l'assogegttavano a i punzise,

c'accussi u destino lloro

avevano deciso.

 

Se sentevano

tette stritte a chiusto scoglio

ca i deve a magnà

e i vesteva 'i dignità.

 

Ereno tutte figli 'i Ponza,

uno aret ' a n ate,

e tutte frate.

 

A me a catena d ' i parracine

me apre nu segno chiuro

ca primma

a vita s ' affruntava assieme,

nsieme resistenno a u male,

nsieme pruavanno u bbene.

 

E mo...?

Nse pò dice a stessa cosa.

Ma si a lezzione d'aiere

ce pò servi

na possibbilità a tenimmo

i vence sta malaciorta

Ca mette appicceche  fra i vecine

e fa scarrupà i parracine

 

Francesco de Luca