|
I Parracine |
|
Oramaie nce facimmo cchù casso, a nuie pare normale vedè Ponza tutta tagliata ' a chille mure i' prete Ca mantenano a terra e a fanno cultivà.
I parracine susteneno i catene ca permetteno a i vite, a i verdure 'i cresce sistemate, rumpenno u salvatico d' i uastaccette e d' i ggghianeste
' A mare pò se vedeno certi poste, a Scarrupata 'i fore, per esempio, o abbasce a Chiana u Cienso, addò certi parracinelle ancora resistono a mantené a terra pe ' n ' a fà i mare.
Nesciuno i cultiva cchiù, nesciuno i cura cchiù. Sti parracine sò i monumente di viecchie i na vota. Ca se devano da fà pe piglià d 'a terra tutto chello ca putevano. A famma era tanta e tanta a fatica p ' a sazzià. |
I parracine ncatenavano a terra, l'assogegttavano a i punzise, c'accussi u destino lloro avevano deciso.
Se sentevano tette stritte a chiusto scoglio ca i deve a magnà e i vesteva 'i dignità.
Ereno tutte figli 'i Ponza, uno aret ' a n ate, e tutte frate.
A me a catena d ' i parracine me apre nu segno chiuro ca primma a vita s ' affruntava assieme, nsieme resistenno a u male, nsieme pruavanno u bbene.
E mo...? Nse pò dice a stessa cosa. Ma si a lezzione d'aiere ce pò servi na possibbilità a tenimmo i vence sta malaciorta Ca mette appicceche fra i vecine e fa scarrupà i parracine
Francesco de Luca |